Sărbătoare 16 februarie – Zi mare pentru credincioșii din România. Ce spune calendarul creștin-ortodox

Sărbătorile zilei:

OrtodoxeSf. Sfinţiţi Mc. Pamfil preotul şi Valent diaconul; Sf. Ier. Flavian, arhiepiscopul Constantinopolului

Greco-catoliceSf. m. Pamfil şi cei împreună cu el

Romano-catoliceSs. Pamfil şi îns., m.

Sfinţii Mucenici Pamfil, preot, şi Valent, diacon, sunt pomeniţi în calendarul creştin ortodox în ziua de 16 februarie.

Sfântul Pamfil slujea în Cezareea Palestinei, originar fiind din Beirut. A fost omorât împreună cu alţi 11 creştini, printre care şi diaconul Valent din Ierusalim, la ordinul lui Firmilian, guvernator al Palestinei în timpul împăratului roman Diocleţian (284-305).

Între cei ucişi atunci au fost şi cinci tineri creştini, fraţi, din Egipt. Numele celor cinci, Ilie, Ieremia, Isaia, Samuil şi Daniil, nefiind înţelese, pentru că nu erau obişnuite romanilor, guvernatorul îi întreba de patria lor. Iar ei vorbeau de moştenirea duhovnicească, adică de Ierusalimul de sus.

Guvernatorul nu pricepea ce este Ierusalimul şi în ce parte se află, pentru că în vremurile acelea sfânta cetate nu se mai numea Ierusalim, ci Aelia Capitolina, oraşul ridicat de împăratul roman Hadrian (117-138) pe locul Ierusalimului.

Căci după cucerirea Ierusalimului de Titus (79-81), Hadrian a ridicat în acest loc un alt oraş care „s-a numit cetatea Elia şi a prihănit toate locurile cele sfinte, astupând Mormântul Domnului cu pietre şi cu ţărână şi punând idoli pretutindeni, apoi a poruncit să nu îndrăznească nimeni să numească cetatea într-alt chip, decât Elia. Aceasta o făcuse vrând să piardă de pe pământ pomenirea numelui Domnului nostru Iisus Hristos.” (Vieţile Sfinţilor)

Guvernatorul Firmilian, nedumerit şi socotind că cei care mărturiseau credinţa creştină şi-au zidit undeva acea cetate şi voiesc să se împotrivească romanilor, a ordonat ca tinerii să fie supuşi unor cumplite torturi pentru a mărturisi unde este acel loc.

Nu a putut însă să afle nimic mai mult de la ei decât numai mărturisirea numelui lui Hristos şi pomenirea Ierusalimului celui de sus. În cele din urmă a hotărât să fie ucişi cu sabia.

A întrebat apoi despre preotul Pamfil şi despre Valent diaconul şi, aflând că au fost mult chinuiţi mai înainte cu doi ani de guvernatorul Urban, fiind ţinuţi în temniţă atâta vreme, n-a voit să-i chinuiască mai mult, ci numai i-a întrebat dacă vor să se închine zeilor. Dar, fiind neînduplecaţi, i-a condamnat la tăiere cu sabia. (sursa: vol. „Vieţile Sfinţilor”)