Sărbătoare 18 martie. Un mare sfânt este pomenit în calendar – zi cu însemnătate aparte pentru credincioși

OrtodoxeSf. Ier. Chiril, arhiepiscopul Ierusalimului

Greco-catoliceSf. aep. Chiril al Ierusalimului

Romano-catoliceSf. Ciril din Ierusalim, ep. înv.

Sfântul Ierarh Chiril, arhiepiscop al Ierusalimului (351-386), este sărbătorit de Biserică în ziua de 18 martie.

S-a născut în Ierusalim, din părinţi drept-credincioşi şi a crescut în dreapta credinţă.

Sfântul Chiril a intrat de tânăr în cinul monahal, în vremea împăratului Constantin cel Mare (306-337).

După Maxim, arhiepiscopul Ierusalimului (333-350), care a trecut la Domnul, a urmat în scaunul episcopal Sfântul Chiril. În această calitate s-a arătat un puternic apărător al dreptei credinţe în faţa marilor tulburări provocate de ereziile preotului Arie, ale lui Macedonie şi ale lui Manent.

Pentru aceasta era urât de arhiereii eretici, între care se afla şi Acachie, arhiepiscopul Cezareei Palestinei, care a fost declarat eretic arian de un sinod care s-a ţinut la Sardica.

„Cel mai sus pomenit Acachie, având în ajutor pe împăratul, s-a sculat pentru două pricini împotriva Sfântului Chiril. Întâi, pentru că eresul era mustrat de sfântul, iar al doilea, fiindcă nu voia Chiril să se supună lui. Căci, într-acele vremi, Ierusalimul fiind pustiit şi micşorat de necredincioşii împăraţi şi scaunul arhiepiscopiei Ierusalimului era foarte înjosit sub stăpânirea mitropolitului Cezareei Palestinei”. (Vieţile Sfinţilor)

Patriarhul Chiril a fost exilat la dorinţa acestui Acachie, care „câştigând putere de la cei de acelaşi eres, a scos ereticul pe cel dreptcredincios, cel fără de canoane, pe Sfântul Chiril, arhiereul cel cu canoane, de pe scaunul lui şi cu sila l-a izgonit din hotarele Ierusalimului”. (Vieţile Sfinţilor)

Decizia a fost luată de împăratul Constanţiu (337-361), apropiat al arhiepiscopului Acachie, sub un oarecare pretext.

În vremea în care Sfântul Chiril a fost arhiepiscop s-a arătat în Ierusalim un semn minunat pe cer. Într-o dimineaţă, semnul Crucii a strălucit cu putere deasupra Golgotei mult mai mult decât soarele şi s-a tot întins, ajungând până la muntele Eleonului.

După ce a venit la conducerea imperiului împăratul Iulian Apostatul, în 361, Sfântul Chiril a revenit pe scaunul din Ierusalim. A fost însă din nou exilat de împăratul Valens (care avea simpatii ariene).

Sfântul Chiril a participat la cel de-al doilea Sinod ecumenic de la Constantinopol (381), unde a condamnat împreună cu ceilalţi sinodali erezia lui Macedonie. La acest sinod s-a definitivat Simbolul de credinţă (Crezul).

A fost izgonit din scaunul episcopal pentru dreapta credinţă de trei ori. S-a întors la Ierusalim în vremea împăratului Teodosie cel Mare (379-395) şi a rămas până la sfârşitul vieţii, bine păstorind Biserica lui Hristos.