Sărbătoare 2 februarie. Întâmpinarea Domnului: zi mare a ortodoxiei, cruce roșie în calendar

OrtodoxeÎntâmpinarea Domnului

Greco-catoliceÎntâmpinarea Domnului nostru Iisus Hristos în Templu

Romano-catoliceÎntâmpinarea Domnului; Sf. Ioana

Întâmpinarea Domnului, praznic împărătesc cu dată fixă, este sărbătorită în ziua de 2 februarie.

Acum dumnezeiescul Prunc este adus la templu de Sfânta Fecioară Maria, la patruzeci de zile de la Naşterea Sa.

Perioada celor patruzeci de zile era stabilită pentru curăţirea celei care născuse, după care tot primul nou-născut de parte bărbătească trebuia să fie închinat Domnului, potrivit prescripţiilor Legii Vechi.

Şi iarăşi de la Dumnezeu era răscumpărat cu preţ, care se numea argintul răscumpărării, şi acela se da leviţilor care slujeau în Biserica Domnului. Preţul hotărât al răscumpărării era cinci sicli.

„Deci, acea lege a Domnului împlinind-o Maica lui Dumnezeu, a venit acum în biserică, cu Dătătorul Legii. A venit să se curăţească deşi nu-i trebuia curăţire, fiind neîntinată şi Preacurată. Pentru că aceea care a zămislit fără bărbat şi a născut fără dureri şi fără vătămarea curăţiei sale celei fecioreşti, aceea n-a avut nici un fel de necurăţie obişnuită femeilor celor ce nasc. Pentru că ceea ce a născut pe Izvorul curăţiei, cum putea să se afle sub necurăţie? Din ea S-a născut Hristos, ca un rod din pom; iar pomul nu se vatămă, nici se întinează după înflorirea rodului său”. (Vieţile Sfinţilor)

La templu, Pruncul Iisus este întâmpinat de Sfântul şi Dreptul Simeon.

„Acela, privind spre Fecioara cea Preacurată şi spre Pruncul cel ţinut de ea, a văzut darul lui Dumnezeu, înconjurând pe Maica şi Pruncul ei şi cunoscând, cu duhul, că Acela este Mesia cel aşteptat, s-a apropiat cu sârguinţă şi, primind în mâini cu bucurie negrăită şi cu frică cucernică, cel albit ca o lebădă de cărunteţe a dat mare mulţumire lui Dumnezeu, înaintea sfârşitului său, cu veselie cântând şi zicând: ‘Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după Cuvântul Tău, în pace. Eu n-am avut linişte în gândurile mele, în toate zilele aşteptându-Te şi în toate zilele îngrijindu-mă, când vei veni. Acum, văzându-Te, pace am câştigat şi de grijă scăpând, mă duc din cele de aici, veste de bucurie ducând părinţilor mei pentru că voi spune despre venirea Ta în lume, strămoşului Adam, lui Avraam, lui Moise, lui David, lui Isaia şi celorlalţi sfinţi părinţi şi prooroci’ „. (Vieţile Sfinţilor)

Atunci era acolo şi Prorociţă Ana, care rămânând văduvă, după puţin timp în căsătorie, tot restul vieţii ei l-a petrecut, nedepărtându-se de biserică, slujind lui Dumnezeu ziua şi noaptea. Aceea, apropiindu-se, multe prorociri spunea despre Pruncul cel adus în Biserica Domnului, acelora care aşteptau izbăvirea în Ierusalim (Luca 2,36-38).

„Auzind şi văzând aceasta, fariseii şi cărturarii cârteau în inimile lor, mâniindu-se cu zavistie asupra lui Zaharia, ca asupra unui călcător de lege, căci chiar în locul fecioarelor pusese pe Maica ce venise pentru curăţire. Iar asupra lui Simeon şi a Anei se mâniau, căci au dat aceste mărturii despre Prunc. Şi nu le-au tăcut acestea, nici chiar în faţa lui Irod împăratul, ci le-au spus pe toate cele făcute şi grăite în biserică. Pentru aceasta, îndată a fost căutat spre ucidere pe dumnezeiescul Prunc, Hristos Domnul, dar nu L-au aflat pentru că, prin dumnezeiască poruncă dată prin înger lui Iosif în vis, a fost dus în Egipt”. (Vieţile Sfinţilor)

Căci Sfântul Iosif cu Preacurata Născătoare de Dumnezeu, săvârşind toate, după Legea Domnului, nu s-au întors de la Ierusalim în Betleem, ci în Galileea, în cetatea Nazaret, iar de acolo au pornit în Egipt. Iar Pruncul creştea şi se întărea cu duhul, umplându-se de înţelepciune şi harul lui Dumnezeu era peste Dânsul (Luca 2,40).