Sărbătoare uriașă, 25 martie – Cruce cu roșu în calendarul ortodox

OrtodoxeBuna Vestire (Dezlegare la peşte)

Greco-catoliceBunavestire

Romano-catoliceBuna-Vestire; Sf. Dismas

Buna Vestire este prăznuită de Biserică în ziua de 25 martie.

Sărbătoarea Bunei Vestiri este închinată Maicii Domnului şi aminteşte de venirea Arhanghelului Gavriil la Fecioara Maria din Nazaret, pentru a-i vesti că a fost aleasă de Dumnezeu să aducă în lume pe Fiul Său, spre mântuirea oamenilor (Luca 1, 26-38).

Ascultând cu mare atenţie cuvintele Arhanghelului şi înţelegând ce fel de chemare are ea de la Dumnezeu, Sfânta Fecioară a primit cuvintele lui şi din inimă a spus, cu mare smerenie: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!” (Luca 1, 38).

Despre smerenia Maicii Domnului, arhimandritul Cleopa Ilie spune: „Fecioara Maria a fost împodobită de Dumnezeu cu toate darurile Preasfântului Duh. Însă cel mai mare dar care a învrednicit-o să fie Născătoare de Dumnezeu şi i-a adus negrăită cinste şi slavă a fost nu fecioria, ci darul smereniei. Fără acest dar toate celelalte nu i-ar fi fost de folos” („Predici la praznice împărăteşti şi la sfinţii de peste an”, 1996).

Se împliniseră 12 ani de când Fecioara Maria a fost adusă la templul din Ierusalim, împlinise deja vârsta la care celelalte fecioare părăseau locuinţa sfântă şi se măritau, iar Sfânta Fecioară nu mai avea îngăduinţa să stea în biserica Domnului.

La cererea preoţilor şi arhiereilor de a părăsi templul şi de a intra în rânduiala ştiută, ea a răspuns că din scutece este dată lui Dumnezeu de părinţii săi. Deci, nu este cu putinţă să fie măritată cu om, nici nu se poate ca să fie silită spre nuntă, fiind fecioară a lui Dumnezeu Cel fără de moarte.

„Arhiereii se minunau de acel lucru nemaiauzit, pentru că nici o fecioară n-a mai fost vreodată care să-I fi făgăduit Domnului cândva a sa feciorie în veci, ci numai Maria cea dintâi în lume s-a arătat astfel. Deci, se sfătuiau pentru dânsa ce să facă, pentru că petrecea în biserica Domnului, iar după catapeteasma cea mai dinăuntru nu voiau să-i lase intrarea mai mult, venindu-i vremea de logodit; dar nici nu cutezau să dea după bărbat pe fecioara lui Dumnezeu. Şi nu se pricepeau cum să rânduiască cu plăcere dumnezeiască, viaţa ei cea feciorească fără de bărbat, ca să nu mânie pe Dumnezeu în ceva, pentru că amândouă acelea se ştiau că sunt mare păcat; adică şi spre nuntă a sili pe o fecioară care şi-a făgăduit lui Dumnezeu fecioria veşnică, şi a ţine parte femeiască în Sfânta Sfintelor, fiind în vârstă desăvârşită” (Vieţile Sfinţilor).

Şi apropiindu-se de Chivotul Legii, după multă rugăciune, au primit răspuns, să se caute un bărbat vrednic, căruia să i se încredinţeze Sfânta Fecioară, sub rânduiala şi chipul însoţirii, pentru păzirea fecioriei.

Despre cum a fost ales acel bărbat, tradiţia Bisericii arată că s-a făcut în acest fel: din casa şi din seminţia lui David au fost aleşi bărbaţi fără femei, iar toiegele lor au fost puse în altar; al cărui toiag a înverzit, acela a fost ales pentru a i se încredinţa Fecioara Maria.

Aşa i-a fost încredinţată Maica Domnului unui bătrân drept numit Iosif, sub rânduiala însoţirii, dar pentru păzirea fecioriei celei care L-a născut pe Dumnezeu.

Dreptul Iosif a luat-o în casa sa din Nazaretul Galileii. În Nazaret, pe când se afla la rugăciune, Sfânta Fecioară Maria a primit vestea adusă de Arhanghelul Gavriil, precum că a aflat har înaintea lui Dumnezeu, dovedindu-se vrednică să aducă în lume, ca om întrupat, pe Mântuitorul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. (surse: vol. „Vieţile Sfinţilor”; „Predici la praznice împărăteşti şi la sfinţii de peste an”, arhimandrit Cleopa Ilie, 1996)