Sediul PNL din Capitală, grădiniță și creșă pentru copiii refugiaților

Speranța, atât le-a rămas miilor de familii despărțite din cauza războiului din Ucraina. Obosiți și înfrigurați, refugiații caută acum vești despre cei pe care au fost nevoiți să îi lase în urmă.

Pe un scaun din fața ambasadei și cu un ceai în mână, echipa Realitatea PLUS a găsit-o pe Anastasia. Ea este din Kiev și a reusit să fugă din calea războiului alături de cei doi copii ai săi și de soț. Cu ochii în lacrimi povestește cu greu teroarea prin care a trecut.

„Am venit împreună cu soțul care este chinez și cu cei doi copii ai mei, în vârstă de cinci și unul de șapte ani. Mi-a fost foarte greu, foarte strașnic. Noi am reușit să plecăm în ziua șaptea de război. Situația din Kiev este grea. Rușii încercă să înconjoare orașul, vor să ajungă cu orice scop în Capitală. Trupele rusești aruncă cu rachete și bombardează non-stop.

Copii mei încă nu realizează ce se întâmplă. Nu știu ce este un război. Doar fiica mea cea mare se speria foarte tare când se auzeau exploziile. Mergeam lângă ea, o strângeam în brațe și îi spuneam că totul va fi bine. Acum, copii mei cred că noi suntem într-o excursie. Mulțumesc foarte mult că ei sunt mici nu înțeleg tot ce se întâmplă, mai ales că nu îi va afecta ulterior”, a mărturisit Anastasia.

Părinții ei, grav bolnavi nu au putut să părăseasca locuința părintească, iar Anastasia speră că într-o zi îi va revedea. 

„Tatăl meu este la spital, este grav bolnav. El primește sânge după chimioterapie. Mama mea a rămas de asemenea acolo să aibă grijă de bunica mea care de altfel este la fel de bolnavă”, a mai povestit aceasta.

La doar cateva sute de metri de Ambasadă se află sediul PNL, care a devenit o oază de veselie pentru mulți care asteaptă cu orele documentele necesare. Primesc o masă caldă, dar și sprijin din partea voluntarilor.

Aici, echipa realitatea PLUS a găsit într-o cameră, o bunicuță care s-a luptat să treacă granița pentru nepotica sa de doar cateva luni.

Doamna Irina în vârstă de 56 de ani a reusit sa fuga din Odesa când lucrurile au început să degenereze. Însă a fost nevoită să își lase în urmă întreaga viață.

„Am venit cu fiica mea și cu nepoțica iar alături de noi au reușit să mai fugă și o altă nepoată cu copii ei. În Odesa a rămas soțul meu care lucrează la o fabrică militară și ginerele meu care lucrează în armată. Ne temem, nu știm ce se va urmează. Suntem foarte îngrijorați pentru ei, pentru ce e acolo și cu durere în inimă așteptăm să vedem ce se va întâmpla”, a mărturisit femeia.

O alta cameră, o altă poveste. Cristina a plecat din calea razboiului doar cu hainele pe care le avea iar cu lacrimi în ochii speră că într-o zi se va întoarce acasă.

„Sper din tot sufletul să mă întorc acasă. Să îmi văd soțul și pe toți cei apropiați”, a povestit Cristina.