Trump îl pune încă o dată pe Putin înaintea Occidentului. Europa în mare încurcătură

Înainte ca Donald Trump să fie convins – sau păcălit – de Benjamin Netanyahu să aducă „moarte, foc și furie” asupra Iranului și să dezlănțuie haosul în întregul Orient Mijlociu, economia Rusiei suferea grav din cauza presiunilor exercitate de sancțiuni și de război. Acum, Trump îl pune încă o dată pe Putin înaintea Occidentului, prin ridicarea sancțiunilor asupra flotei din umbră de petroliere a Rusiei.

Fără îndoială, Europa se află într-o mare încurcătură, iar mai mulți lideri de pe bătrânul continent precum Keir Starmer și Friedrich Merz nu au fost de acord cu măsura lui Trump, considerând-o o greșeală, potrivit Independent.

Prin ridicarea sancțiunilor asupra flotei din umbră de petroliere a Rusiei, președintele SUA a readus Moscova de pe pragul ruinei economice. Este o ironie crudă faptul că, de departe, cel mai mare câștigător al războiului dezastruos al lui Donald Trump împotriva Iranului este Vladimir Putin. Sau, mai precis, mașina de război rusească pe care o comandă.

Înainte ca Trump să fie convins – sau păcălit – de Benjamin Netanyahu să domnească „moartea, focul și furia” asupra Iranului și să dezlănțuie haosul în întregul Orient Mijlociu, economia Rusiei suferea grav de pe urma sancțiunilor și a războiului. La un moment dat, nu va mai putea susține războiul său de uzură din Ucraina. Acum, deoarece Moscova depinde atât de mult de exporturile de petrol și gaze, mult mai profitabile decât înainte, țara se bucură de un bonus financiar.

De fapt, cetățenii nefericiți din Occident care cumpără benzină și își încălzesc casele sunt cei care alimentează atacurile continue asupra civililor din Ucraina. „Președintele păcii” nu numai că a fost târât într-o mlaștină a unui conflict în Orientul Mijlociu, în care a jurat să nu intre niciodată, ci l-a ajutat și pe Putin să-și prelungească propriul război de agresiune în Ucraina.

Cea mai recentă relaxare a restricțiilor petroliere americane asupra Rusiei, permițând „flotei gri” de petroliere fără pavilion, care încalcă sancțiunile, să opereze cu impunitate, nu face decât să adauge la consecințele macroeconomice sumbre ale acestui război.

În timp ce Marea Britanie, de exemplu, înregistrează o creștere economică zero în ianuarie și se află în pragul recesiunii, Rusia se bucură de o creștere a resurselor naturale – cu aproximativ 5 miliarde de lire sterline (5,77 milioane de euro) în plus doar de la începutul războiului, deoarece prețul unui baril de petrol oscilează în jurul pragului de 100 de dolari.

Trump face o încercare stângace

Imaginați-vă ce ar însemna pentru Kremlin o nouă dublare a prețurilor la petrol și gaze. Exact asta se laudă regimul iranian – „gata ca petrolul să fie la 200 de dolari pe baril, pentru că prețul petrolului depinde de securitatea regională, pe care ați destabilizat-o”. Poate că este doar o bravadă ieșită dintr-o grămadă de moloz în centrul Teheranului, dar nu este de neconceput în vremuri fără precedent.

Ca răspuns, Trump face o încercare stângace de a da o notă plăcută erorii sale masive neforțate. Se laudă că „Statele Unite sunt de departe cel mai mare producător de petrol din lume, așa că atunci când prețurile petrolului cresc, câștigăm mulți bani.” Desigur, „noi” în acest context se referă în principal la marile companii petroliere americane, mai degrabă decât la poporul american.

Americanul obișnuit plătește acum mai mult pentru a alimenta camioneta, mai mult pentru a-și încălzi casele și, la momentul potrivit, când efectele se vor resimți pe deplin, mai mult pentru alimente și aproape orice altceva. Aceasta, desigur, se adaugă tarifelor, adică taxelor de import, pe care le-a impus deja pentru tot ceea ce America aduce din lumea exterioară – cherestea din Canada, mașini din Germania, păpuși Barbie din China. Totul crește, crește, crește.

Merită repetat că acesta este primul război din Orientul Mijlociu care afectează fiecare națiune din regiune și aduce cele mai mari restricții impuse vreodată în ceea ce privește aprovizionarea mondială cu petrol și gaze (ca să nu mai vorbim de heliu și alte produse secundare). Nu este o simplă „excursie”, așa cum îi place lui Trump să o numească (oare și-a înțeles greșit generalii numind-o „incursiune”?)

Nici nu este un atac chirurgical rapid în modul copilăresc în care îl prezintă secretarul apărării, Pete Hegseth. Cu siguranță nu este un joc pe calculator, așa cum prezintă acele videoclipuri obscene de la Casa Albă moartea și rănirea. Acesta este un război al alegerii, la fel de incontrolabil ca oricare dintre cele purtate de predecesorii lui Trump în Afganistan, Irak, Siria sau Libia – dar are consecințe globale și mai grave.

Războiul nu pare să se termine curând, chiar dacă Trump ar vrea, deoarece statele din Golf au nevoie de apărarea SUA, iar Strâmtoarea Hormuz trebuie eliberată. Doar America poate face asta și nu are altă alternativă acum decât să prelungească un conflict asimetric pe care îl pierde în prezent.

Războiul din Iran pare deja un dezastru de amploarea celui din Vietnam. Trump va plăti un preț politic uriaș pentru gafa sa istorică atunci când americanii își vor da verdictul asupra politicii sale nesăbuite la alegerile de la jumătatea mandatului din noiembrie. Ce umilință a adus președintele SUA Americii cu ocazia celei de-a 250-a aniversări.