Trump, la o răscruce în războiul din Iran. Incapacitatea președintelui SUA într-o chestiune crucială iese la iveală

Conflictul din Orientul Mijlociu, care escaladează rapid, s-ar putea extinde și mai mult odată cu „injectarea” de trupe terestre americane și ar putea provoca o conflagrație economică mondială tot mai gravă. Donald Trump se află la o răscruce de drumuri în războiul din Iran. În ciuda insistențelor liderului de la Casa Albă că Iranul și SUA au contacte „productive”, nu există niciun semn că vreuna dintre părți are dexteritatea politică de a pune capăt războiului.

Experții spun că justificarea vagă asupra rațiunii războiului este dublată de incapacitatea președintelui SUA de a indica o rampă de ieșire – o chestiune crucială în desfășurarea ostilităților într-o regiune fierbinte, care are în centru închiderea Strâmtorii Ormuz de către Iran, potrivit CNN.

Aliatul Americii, Israelul, deși se așteaptă să-l susțină pe Trump dacă se ajunge la un armistițiu, pare mai împăcat cu perspectiva unei angajări mai lungi. Dar costurile ridicate ale confruntării pentru Statele Unite și Republica Islamică dau, de asemenea, motive să sperăm că războiul ar putea fi ținut în frâu înainte de a se agrava.

Pakistanul a luat inițiativa duminică, conducând o încercare incipientă de a găsi o ieșire din conflict cu puterile din Orientul Mijlociu. Efortul are un mandat descurajant: depășirea cerințelor finale antitetice ale unui președinte american tumultos și ale unui regim iranian definit de ura față de America.

Acest război a arătat deja că SUA și Israelul au devastat forțele aeriene, marina și o mare parte din capacitatea Iranului de a reprezenta amenințări externe existențiale. Dar până acum nu au reușit să eradicheze regimul revoluționar care a bântuit ambele țări timp de decenii. Problema acum este dacă cineva poate construi o rampă de ieșire care ar putea priva oricare dintre părți de o lovitură decisivă, dar oferă motive politice și strategice pentru ca fiecare să își revendice justificarea

Trump a susținut duminică seară că SUA și Iranul discută indirect și direct și că Teheranul a fost de acord cu „majoritatea” celor 15 cerințe pe care Washingtonul le-a făcut pentru a pune capăt războiului. Nu a oferit detalii specifice, iar afirmațiile sale au fost imposibil de verificat.

De asemenea, părea să construiască un model înșelător pentru o victorie totală a SUA, argumentând că uciderea unor lideri iranieni de rang înalt, inclusiv ayatollahul Ali Khamenei, a echivalat cu „schimbarea regimului”, chiar dacă nu ar fi existat nicio încetare a represiunii brutale asupra civililor pe care anterior promisese să îi protejeze.

Trump are motive să pună capăt războiului

„Am avut o schimbare de regim, dacă vă uitați deja, pentru că un regim a fost decimat, distrus; toți sunt morți”, a declarat președintele reporterilor la bordul Air Force One. „Următorul regim este în mare parte mort, iar în cazul celui de-al treilea regim, avem de-a face cu oameni diferiți față de cei cu care a avut de-a face oricine înainte.”

Este imposibil pentru cei din afară să obțină o vizibilitate deplină asupra Iranului. Dar cea mai bună estimare a multor experți iranieni este că, deși mulți lideri clerici și militari de rang înalt au pierit, regimul a descentralizat anterior puterea pentru a se asigura că poate supraviețui asasinatelor de profil înalt și încă pare a fi controlat de Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice.

Duminică, Iranul a avertizat SUA împotriva oricăror operațiuni terestre pe teritoriul său. Sfidarea sa i-a determinat pe unii analiști să concluzioneze că Teheranul – în ciuda faptului că este depășit în armament – a preluat acum inițiativa strategică. Cu siguranță nu pare că este disperat după o „înțelegere”, așa cum susține Trump.

Regimul iranian s-a salvat printr-o mișcare clasică trumpistă: a folosit ca armă o pârghie unică pentru câștiguri economice și geopolitice prin închiderea Strâmtorii Hormuz – un punct de blocare pentru exportul de petrol. Reverberațiile economice pun presiune asupra lui Trump în interiorul și în afara SUA, deoarece Iranul devine cel mai recent adversar care contracarează superioritatea militară a Americii cu un răspuns asimetric.

Războiul a depășit deja pragul inferior al calendarului de „patru până la șase săptămâni” schițat inițial de administrație. Justificarea încă vagă a lui Trump pentru purtarea războiului este dublată de incapacitatea sa de a indica o rampă de ieșire. Închiderea strâmtorii și stocurile Iranului de uraniu puternic îmbogățit, între timp, îi îngreunează utilizarea unui dispozitiv caracteristic — o declarație unilaterală de victorie. Prin urmare, se confruntă cu o decizie sumbră cu ecouri tragice în războiul american modern: dacă să escaladeze sau nu războiul în căutarea unei ieșiri.

Trump are motive întemeiate să pună capăt războiului. Ratele sale de aprobare scad, acțiunile se prăbușesc, iar dificultățile economice cresc în rândul alegătorilor din alegerile de la mijlocul mandatului care deja se luptă să plătească pentru hrană și locuință. Conflictul intră în conflict cu un principiu dominant al mișcării sale „America First” – gata cu războaiele externe. Iar al doilea mandat și moștenirea sa prezidențială riscă să fie consumate.