Trump lansează o nouă insultă la adresa trupelor europene din NATO, afirmând că acestea „au stat departe de linia frontului” în Afganistan

Donald Trump a relansat ofensiva verbală împotriva aliaților europeni din NATO, minimalizând din nou rolul acestora în războiul din Afganistan, la doar câteva ore după ce secretarul general al Alianței, Mark Rutte, fusese nevoit să îl contrazică public, reamintindu-i că soldați europeni au murit luptând alături de americani.

Într-un interviu acordat Fox News, președintele SUA a reluat vechea sa temă preferată: îndoiala față de loialitatea aliaților. „Întrebarea supremă este dacă ar fi acolo pentru noi. Nu sunt sigur de asta”, a spus Trump, adăugând că Europa „nu a fost niciodată cu adevărat pusă la încercare”.

Referindu-se la Afganistan, Trump a afirmat că aliații „vor spune că au trimis trupe – și au trimis –, dar au stat puțin mai în spate, departe de linia frontului”. Declarația ignoră realitatea documentată a conflictului: sute de militari europeni și-au pierdut viața în misiunea NATO declanșată după atentatele de la 11 septembrie 2001.

Rutte: „Au fost acolo. Și au murit”

Replica a venit rapid. La Davos, Mark Rutte a intervenit direct pentru a corecta afirmațiile liderului american. „Am auzit că nu sunteți sigur dacă europenii ar veni în ajutorul SUA. Vă spun clar: ar veni. Și au venit. În Afganistan”, i-a transmis șeful NATO.

Datele sunt clare: Marea Britanie a pierdut 457 de militari, Franța, Germania, Italia și Danemarca au înregistrat, la rândul lor, pierderi semnificative. Danemarca, pe care Trump o va critica ulterior drept „nerecunoscătoare”, a avut unul dintre cele mai mari bilanțuri de victime raportate la populație.

„Pentru fiecare doi americani care au murit, un soldat dintr-o altă țară NATO nu s-a mai întors acasă”, a subliniat Rutte, menționând explicit Olanda și Danemarca. „Dacă Statele Unite ar fi atacate, aliații vor fi acolo. Fără nicio îndoială.”

Îndoieli reluate, în pofida corecțiilor

Intervenția lui Rutte nu l-a determinat însă pe Trump să își nuanțeze discursul. La Fox News, el a revenit asupra ideii că SUA „au fost mereu acolo pentru alții”, dar că nu este convins că sprijinul ar fi reciproc. „Noi am fost acolo. Dar vor fi ei? Să sperăm că nu va trebui să aflăm.”

Acest tip de mesaj reaprinde temeri vechi în capitalele europene, unde retorica lui Trump este percepută ca o subminare directă a Articolului 5 – piatra de temelie a Alianței Nord-Atlantice.

De la atacuri la retrageri tactice: cazul Groenlanda

Paradoxal, la doar câteva ore după discursurile dure, Trump a anunțat o schimbare spectaculoasă de poziție. După o întâlnire descrisă drept „foarte productivă” cu Mark Rutte, liderul american a renunțat la amenințările cu tarife împotriva statelor europene care s-au opus planului său de preluare a Groenlandei.

Trump a vorbit despre un „cadru pentru un viitor acord” privind securitatea Arcticii, abandonând public ideea preluării teritoriului danez și lăsând în urmă, cel puțin temporar, retorica coercitivă.

Premierul Danemarcei, Mette Frederiksen, a reafirmat însă o linie roșie clară: securitatea poate fi discutată, suveranitatea nu. „Doar Danemarca și Groenlanda pot decide asupra acestor chestiuni”, a transmis ea, precizând că dialogul cu aliații continuă, dar „cu respect pentru integritatea teritorială”.

NATO, Europa și obsesia lui Trump

Ieșirile lui Trump de la Davos nu sunt un episod izolat. De ani de zile, el susține că NATO „nu ar exista” fără intervenția sa și că aliații nu contribuie suficient financiar. Afirmațiile sunt contestate de datele oficiale, dar fac parte dintr-o strategie mai amplă de presiune politică și economică.

În același timp, Trump a reluat atacurile la adresa Europei în ansamblu, acuzând-o de „migrație necontrolată”, slăbiciune economică și lipsă de direcție, în timp ce a prezentat SUA drept un model de succes, cu „inflația înfrântă” și granițe „închise”.

O Alianță sub presiune

Schimbul de replici dintre Trump și liderii europeni, în special pe tema Afganistanului și a loialității NATO, evidențiază fragilitatea relației transatlantice într-un moment geopolitic extrem de tensionat. Dincolo de retragerile tactice și de acordurile „de principiu”, rămâne o întrebare esențială: cât de solidă este o alianță în care liderul celei mai puternice țări pune constant sub semnul întrebării sacrificiile celorlalți?

La Davos, Trump s-a prezentat din nou ca „pacificator global”. Dar discursul său, presărat cu reproșuri, revizionism istoric și îndoieli față de propriii aliați, a lăsat mai degrabă impresia unei ordini internaționale negociate prin presiune, nu prin încredere.