80% dintre români dezaprobă Guvernul Bolojan. De ce nu există ample proteste de stradă în România

Nivelul de aprobare al actualei coaliții, din partea cetățenilor, este la un nivel critic. Diverse categorii socio-profesionale au anunțat proteste și greve. Însă, până acum, nicio mișcare de mare amploare nu a avut loc împotriva Guvernului Bolojan, așa cum s-a întâmplat în cazul altor guverne care au ajuns într-o criză de legitimitate.

Potrivit celui mai recent sondaj realizat la nivel național, de Avangarde, 79% dintre români consideră că direcția în care se îndreaptă România este negativă. Doar 18% sunt de părere că direcția dată de administrația statului este pozitivă, iar 3% nu s-au pronunțat.

Percepția față de coaliția de guvernare și față de premierul Bolojan este negativă, într-o manieră categorică.

La întrebarea „Cât de mulțumit sunteți de modul în care gestionează România Guvernul condus de Ilie Bolojan?”, 43% din respondenți s-au declarat „total nemulțumiți”, 37% „mai degrabă nemulțumiți”, 17% „mai degrabă mulțumiți” și 1% „foarte mulțumiți”, în timp ce 2% nu au știut sau nu au răspuns.

Practic, 80% dintre români dezaprobă actuala coaliție și doar 18% o mai susțin.

Strict în cazul premierului Ilie Bolojan, 49% dintre respondenți sunt „deloc mulțumiți” de activitatea sa, 24% „mai degrabă nemulțumiți”. 20% dintre respondenți sunt „mai degrabă mulțumiți”, 1% s-au declarat „foarte mulțumiți”, iar 5% nu au oferit vreun răspuns.

Astfel, 73% dintre români îl dezaprobă pe premierul Bolojan, iar doar 21% sunt mulțumiți de activitatea sa.

În ultimii ani, minerii, polițiștii, medicii, cadrele didactice și studenții au organizat proteste sporadice, fără a face front comun, așa cum s-a întâmplat în perioadele „Boc” și „Ponta”.

Bogdan Ficeac, sociolog: „Toate aceste revolte sociale nu au avut niciun fel de finalitate”

Despre modul în care se raportează poporul român la problemele sociale și politice, Ziare.com a discutat cu sociologul Bogdan Ficeac și cu analistul politic Radu Enache.

Bogdan Ficeac realizează un portret deprimant al societății românești din anul 2026.

„Ultima acțiune majoră a fost 10 August. Apoi, anumite categorii socio-profesionale au mai ieșit, dar fără o mobilizare extraordinară. Intervine această oboseală politică, o blazare socială, pentru că toate aceste revolte sociale și ce au mai fost ele nu avut niciun fel de finalitate. Politicienii își văd de-ale lor, iar politica merge din rău în mai rău. În ‘90, după Revoluție, fiecare partid avea departamente strategice, cu diverse domenii, avea guverne din umbră, iar acum, bătălia e pentru scaun. Important e să ajungă la putere, iar apoi vedem ce se mai întâmplă”, a comentat Ficeac.

Bogdan Ficeac: „Românii au trecut la strategii de supraviețuire individuală. Cam jumătate din populația activă a plecat în Occident”

În ciuda nemulțumirii cetățenilor față de conducerea țării, cetățenii au devenit blazați, susține analistul. Oamenii au devenit individualiști și „fiecare pentru el”.

„Cei mai mulți dintre cetățeni, ca de multe ori în istoria României, au trecut la strategii de supraviețuire individuală. Cam jumătate din populația activă, cea mai activă a populației active a plecat în Occident să-și găsească de muncă acolo și să trimită bani aici, pentru a-și întreține familiile. Din păcate, se constată o scădere tot mai accentuată a persoanelor venite, pentru că mulți obosesc în această speranță de mai bine, motiv pentru care își aduc familiile acolo, în Vest, își stabilesc domiciliul acolo. Chiar dacă viața e destul de dificilă acolo, măcar e o viață care are un viitor. Asta arată toate studiile, de la Fundația Bertelsmann, până la Studiul de Cercetare a Calității Vieții, din cadrul Academiei Române”, a precizat sociologul.

Bogdan Ficeac: „Marea problemă este că românii nu văd niciun viitor în țara asta”

Mulți dintre români au ajuns în situația în care au obosit să mai spere la un viitor mai bun, motiv pentru care nici nu mai ies în stradă la proteste, susține Ficeac.

„Marea problemă este că românii nu văd niciun viitor în țara asta. Pentru ei, viitorul e sumbru. Nu au nicio speranță. Fiecare încearcă în țară să se descurce cum poate sau să plece în străinătate. De la Emile Durkheim, celebrul sociolog, unul dintre fondatorii sociologiei, știm că ceea ce ține o nație laolaltă și o ajută să progreseze e comunitatea socială, coeziunea, solidaritatea. Oamenii trebuie să aibă un set de valori comune, să se coalizeze în jurul unui ideal – se mai zice și la noi despre ‘un ideal de țară’, ‘un proiect de țară’ etc. În România nu există așa ceva, nu există proiect de țară, ci doar debandadă totală.

Nici nu există forțe politice capabile să transmită o anumită încredere că ei ar fi cu totul altceva, oameni politici, oameni de stat, nu politicianiști interesați de profitul propriu sau al grupului din care fac parte. Și valorile s-au dat peste cap. Nu se mai face distincția fundamentală între bine și rău. Distincția fundamentală se face între șmecher – urci pe scara socială, eventual în fruntea unor grupuri de interese de la vârful statului și prost – rămâi la talpa țării. Nu mai există modalitățile normale, unde să fie valoroasă munca, fidelitatea față de locul de muncă, inteligența, pregătirea. Acum e mult mai important pentru ascensiunea profesională și financiară, pentru un loc călduț, să ai un carnet de partid decât o diplomă de BAC, de licență sau de doctorat”, a declarat Ficeac.

Bogdan Ficeac: „Nu există reforme. Doar majorări de taxe și de impozite la cei care oricum le plăteau, la cei care nu au apucat să plece în străinătate”

Între timp, reformele mult promise de Guvern zac în arhive, remarcă sociologul.

„Întreaga societate este bolnavă. Textura veche de norme și de valori, blamabilă așa cum era, s-a rupt și nu s-a pus nimic în loc. Societatea suferă de anomie, adică ceea ce a fost nu mai e, iar ceea ce trebuia să fie nu se întâmplă. De exemplu, actualul guvern susținea că e nevoie neapărat de reforme și că va face reforme. Oamenii se uită și se întreabă ‘care reforme?’. Nu există reforme. Doar majorări de taxe și de impozite la cei care oricum le plăteau, la cei care nu au apucat să plece în străinătate. În rest, acolo unde se câștigă foarte bine și nu-ți trebuie decât pile, cunoștințe și relații, acolo nu se întâmplă nimic. Salariile, sporurile continuă să fie. Foarte rar să se întâmple ceva… Din acest punct de vedere, oamenii au obosit. Nu există niciun fel de finalitate. E o oboseală cronică. Nu există niciun fel de comuniune socială. Fiecare încearcă să supraviețuiască pe calea lui”, a precizat analistul.

Bogdan Ficeac: „Oamenii au văzut că și una dintre cele mai importante valori ale democrației, votul, nu mai contează”

Mulți dintre români au ajuns deja să creadă că votul oricum nu mai contează, dacă vor o schimbare, a remarcat Ficeac.

„Nu există un set de norme și de valori care aducă oamenii alături. Oamenii au văzut că și una dintre cele mai importante valori ale democrației, votul, nu mai contează. Ne amintim și de referendumul pentru demiterea lui Traian Băsescu. 9 milioane au ieșit la vot, dar votul a fost anulat de o erată dată noaptea de CCR. Apoi, lipsa de clarificări a voturilor de la sectorul 1, apoi votul anulat la prezidențialele din 2024. Oamenii nu mai au speranțe, nu văd nicio forță politică ce ar putea veni să-i ajute. Deci speranțele că niște mișcări puternice de stradă ar putea rezolva ceva au demonstrat că nu rezolvă nimic. Din contră: democrația e călcată în picioare, valorile democratice sunt călcate în picioare, clasa politică merge din rău în mai rău”, a punctat Ficeac.

Bogdan Ficeac: „Nu mai există decât găști politice, nu partide”

Sociologul nu se așteaptă ca sute de mii sau milioane de oameni să mai iasă în stradă pentru a da jos guvernul.

„Nu mai există decât găști politice, nu partide. Șefii de partide se înconjoară de cei mai proști decât ei. În 35 de ani, din prost în mai prost ajungem la realitatea politică pe care o avem acum și la o migrație extraordinară a cetățenilor care speră la un viitor, pe care nu-l văd aici. La fiecare sondaj de opinie vedem o scădere catastrofală a încrederii în cei care conduc România, o lipsă de speranță totală din partea majorității.

De atât de mult timp românii susțin că România se îndreaptă într-o direcție greșită și tot într-o direcție greșită merge… Din acest punct de vedere, apare blazarea, lipsa coeziunii sociale, respectiv strategiile de supraviețuire individuală. Pot fi anumite mișcări de stradă răzlețe și cu fără prea mulți oameni. Se discută despre mari greve la nivel național, dar eu nu-mi aduc aminte să fi rezolvat ceva cu ele, în ultimele decenii”, a comentat analistul.

Bogdan Ficeac: „Nu prea mai există organisme ale societății civile care să lupte pentru drepturi și libertăți cetățenești”

Reprezentanți din societatea civilă cu mare influență, capabili să coaguleze masele, nu mai există, consideră Ficeac. De asemenea, el amintește de lipsa de caracter a unor lideri din societate.

„Dacă ne uităm în istorie, observăm că atunci când oamenii ajung la capătul răbdării – acum nu e cazul, se pare – apar mișcări foarte puternice. Mergem dintr-o extremă în alta. Conștiința națională s-a format în sec. XVIII, de Școala Ardeleană, când românii majoritari din Transilvania erau tolerați în propria lor țară. Nu aveau niciun fel de drepturi. Atunci a venit Școala Ardeleană care a creat conștiința națională, a venit cu conștiința de românitate, cu originea latină a poporului român, cu alfabetul latin și așa mai departe. Toată această mișcare s-a concretizat prin revoluții în Transilvania și în fostele provincii. Erau anumite premise. Să ne amintim și de comunism, când Ceaușescu rămăsese ultimul stalinist al Europei. Foarte mulți dintre cei care îl contestau au fost trași pe linie moartă, iar Ceaușescu s-a înconjurat de ‘yesmeni’, de inși cărora nici măcar nu trebuia să le spună că trebuie să construiască acel cult al personalității, ci construiau ei singuri. S-a ajuns al o situație aberantă: ei și copiii lor au rămas în poziții cheie în stat. Nu e vorba despre nivelul de cultură.

Întrebarea care mai apare este ‘unde sunt oamenii care să mobilizeze masele?’. Lideri din cadrul societății civile nu prea există. Nu prea mai există organisme ale societății civile care să lupte pentru drepturi și libertăți cetățenești. În ceea ce privește intelectualitatea, aici avem mari probleme. Carol I, la câțiva ani după ce a venit în România și a înțeles cum merge politica de aici a spus că ‘România nu are nevoie de erudiți, ci de caractere’. Poți să ai carte cât cuprinde… Dar dacă firea ta e de ‘yesman’, asta e”, a precizat analistul.

Radu Enache, specialist în comunicare politică: „Pentru a avea proteste masive trebuie să existe o minimă solidaritate și un prag de suportabilitate”

Pentru ca românii să protesteze masiv împotriva puterii politice trebuie îndeplinite mai multe condiții, susține analistul politic Radu Enache, specialist în comunicare politică.

„De ce nu există proteste anti-guvernamentale, împotriva coaliției? Trebuie analizat pe mai multe paliere. Pentru a avea proteste masive trebuie să existe o minimă solidaritate, pe de o parte și pe de altă parte, un prag de suportabilitate. Când există solidaritate, atunci pragul de suportabilitate e mai scăzut. Dacă într-un grup de 100 de persoane solidare între ele există o persoană foarte afectată de ceva, celelalte 99 se solidarizează cu ea. Dacă solidaritatea e slabă, trebuie ca cel puțin 70-80% dintre persoane să fie afectate și abia apoi apare o solidaritate. Deci cu cât nivelul de solidaritate e mai înalt, cu atât suportabilitatea unor nedreptăți, a unor probleme grave e mai mică, iar oamenii se mobilizează mai tare, mai rapid pentru rezolvarea unei probleme”, a precizat Enache, pentru Ziare.com.

Radu Enache: „E nevoie de o dezvoltare particulară a fiecărei țări din Est”

Românii au o mare problemă cu capacitatea de a se coagula în jurul unui deziderat, susține analistul.

„În realitate, niciodată în istoria românilor, de la întemeierea principatelor feudale până în 1989, românii nu s-au caracterizat prin solidaritate. Nu o spun ca pe o chestiune de etnicism, de desconsiderare a românilor. Acest lucru e valabil pentru toate societățile de tipul acesta. Ca o paranteză, în general societățile mai sudice, cu climă mai blândă, unde resursele de apă și hrană sunt relativ abundente, popoarele tind să fie mai puțin solidare. Acum, când suntem în Uniunea Europeană, tentația este să ne comparăm cu mișcări din alte țări, Franța, Polonia etc. Dacă ne amintim, în anii ‘80, mișcarea Solidaritatea în Polonia a fost scânteia care a dus la prăbușirea sistemului comunist. Dacă nu exista problema poloneză, probabil că nici Mihai Gorbaciov nu ar fi apărut ca o persoană providențială în 1995.

Ceea ce vreau să spun e că în acest moment, în UE e foarte departe de centrul politico-cultural, de filosofie politică. UE s-a construit pe niște temeiuri filosofice foarte profunde, în primul rând. Sunt foarte mulți vectori, care pe parcursul a trei secole. Față de spiritul occidental, țările din Est, chiar și Polonia, Croația, Slovacia, sunt departe. Ele nu au avut până la 1850 o structură urbană industrială puternică. Ca atare, nu se lipește ceva în partea de Est a continentului. Estul nu e condamnat la sărăcie, lipsuri. E nevoie de o dezvoltare particulară a fiecărei țări din Est – chestiune pe care au mai spus-o și alții, de-a lungul timpului. Noi ne-am integrat heirupistic. Am spus că ‘dacă e bun pentru Germania, Marea Britanie, e bun și pentru noi’. Dar nu e chiar așa”, a declarat Enache.

Radu Enache: „Ne delimităm de practicile iraniene, dar în Franța ne facem că nu vedem că a fost violență maximă”

Specialistul în comunicare politică amintește de modul extrem de violent prin care administrația de la Paris a acționat împotriva protestatarilor, în anii precedenți.

„Poate că mulți își mai aduc aminte de celebrele revolte ale Vestelor Galbene, din Franța, revolte care nu au fost politizate. Erau împotriva guvernului și a președintelui în funcție, Emmanuel Macron. Autoritățile franceze au răspuns cu maximă brutalitate împotriva protestatarilor. Eu am fost șocat cum forțele de ordine trăgeau cu muniție în protestatari, cu muniție neletală, dar care a omorât protestatari. Au rămas oameni marcați pe viață. S-a acționat cu o brutalitate care nu s-a reflectat prin proteste diplomatice. Ne delimităm de practicile iraniene, dar în Franța ne facem că nu vedem că a fost violență maximă. Apoi, mișcările anarhiste care au fost în SUA, acele proteste ‘cancel culture’.

Când vorbim despre proteste masive în România, oamenii se gândesc automat și la ceva asemănător cu ce a fost în Occident – să iasă lumea în stradă, să scandeze, să dea cu bățul etc. 1. Dar cine să iasă? 2. Cum să manifeste? 3. De ce să o facă?”, a punctat Enache.

Radu Enache: „Românii sunt solidari doar în situații extreme”

Primul motiv pentru care românii nu mai ies în stradă se referă la numărul restrâns de potențiali nemulțumiți capabili să acționeze. Unele categorii profesionale au dispărut, remarcă Enache.

„În primul rând, românii sunt solidari doar în situații extreme, iar cei 35 de ani de democrație – termen față de care am mari rezerve – nu doar că au diluat solidaritatea, ci și au diluat orice formă de solidaritate. Ne aducem aminte că la începutul anilor 90 erau mari proteste ale sindicatelor, care erau puternice, reprezentau interesele unor grupuri mari de oameni, de aceeași condiție – că erau mineri, siderurgiști, erau grupuri masive, sociale, care se simțeau afectate. Sindicatele organizau aceste mișcări. Încet, încet, baza acelor grupuri sociale a dispărut. Au fost falimente, desființări, mine închise etc. Grupurile sociale ce puteau fi solidare au dispărut.

În România, în 36 de ani s-a petrecut o atomizare socială, astfel încât capacitatea de raliere a unor indivizi în jurul unui obiectiv comun, protest, e foarte mică. În momentul de față, singurul protest care s-ar putea întâmpla, ar fi când 80% din populație nu ar mai avea ce să mănânce și nu ar mai avea acces la apă, zilnic. Cele mai autentice proteste au fost când nu a mai fost apă – Barajul de la Paltin. Nivelul de 80% s-a atins doar în nemulțumire, dar nemulțumirea nu te dă afară din casă, nu te face să ieși din stradă, să scandezi”, a declarat analistul.

Alții sunt prea în vârstă pentru a protesta, potrivit lui Enache.

„Referitor la ‘cine să protesteze?’, există o plajă foarte largă de cetățeni. În ‘89, 65-70% dintre cetățenii României erau activi, sub 50 de ani, foarte mulți între 18-30 de ani, cu energie, neașezați în structura socială. Proteste pot avea loc în societăți în care există un segment consistent de cel puțin 40% din întregul societății care să aibă 15-30 de ani, oameni care nu-și văd un viitor în țară. După 30-40 de ani, după ce au familii, locuri de muncă, propriile locuințe, mai greu să iasă în stradă. Iar după 50-60 de ani nu mai pot, fizic”, a punctat analistul.

Și de asemenea, mulți dintre români au ales deja să plece în state din Vest, unde au un nivel de trai mult mai bun.

„Apoi, o mare parte din populația României nu mai e în România. Apartenența la Uniunea Europeană și chiar dinainte de a se elimina vizele face să existe o supapă pentru români. Un tânăr de 20 de ani, nemulțumit, se gândește să plece în Occident. Sigur, nici acolo nu e grozav. Dar e mult mai bine decât în România. Un tânăr român care se duce acolo și are un serviciu, va fi plătit mai prost decât autohtonul, dar va avea o situație mult mai bună decât în România. Supapa aceasta funcționează și e un factor ce scade probabilitatea de izbucnire a unor revolte în România. Există o deplasare de populație. Sunt firme care aduc muncitori străini, marea lor majoritate cetățeni din Asia, de exemplu. Cum pleacă românul în Vest, vin cetățenii asiatici la noi, care suplinesc o serie de funcțiuni, circuite economice pe partea de forță de muncă autohtonă. În condițiile astea, cine să se revolte? Nepalezii? În niciun caz”, a precizat analistul politic.

Radu Enache: „S-a spus că suntem într-o democrație în care se poate vota, iar singurul act real de protest e cel de la vot, când cetățeanul nemulțumit de un partid sau de o coaliție votează opoziția. O perspectivă foarte idealistă”

În opinia lui Radu Enache, în ziua de azi, influența externă este suficient de puternică încât voința internă, reală, să nu mai conteze.

„În al doilea rând, multă lume trăiește cu imaginea manifestațiilor din perioada Guvernului Ponta, împotriva lui Dragnea, din 10 august și astfel de episoade care au fost manifestate ‘democratice, pașnice, civilizate’. Devine tot mai evident și există dovezi că acele ONG-uri care aveau o finanțare externă foarte generoasă. Toate spectacolele cu luminițe, cu palmele ridicate care cereau justiție etc. Acele manifestații au fost gândite din exterior, făcute cu planuri clare și finanțate. Dacă ai bani și materiale poți ridica o casă pe câmp. Dacă ai doar câmp, dar mâinile goale, greu… E o chestiune de distorsionare a percepției. Nu au fost niște manifestații autentice, ale unor nemulțumiri profunde și masiv sociale”, a declarat Enache.

Românii și-au pierdut încrederea în dreptul constituțional și democratic fundamental, votul, remarcă analistul.

„Din perioada interbelică încoace, la noi s-a petrecut o ciudată pudoare sau ipocrizie vizavi de natura politică a unei demonstrații antiguvernamentale. S-a spus că suntem într-o democrație în care se poate vota, iar singurul act real de protest e cel de la vot, când cetățeanul nemulțumit de un partid sau de o coaliție votează opoziția. Înseamnă că într-o asemenea democrație, când la final de mandat de patru ani are posibilitatea de a da cu ciocanul peste degetele celor de la putere, iar până atunci stă cuminte. Este evident că asta e o perspectivă foarte idealistă. Se vede tot mai mult, inclusiv cei mai tineri observă asta, că odată intrat în campania electorală, un partid promite marea cu sarea, până când ajunge în Parlament sau la guvernare, după care se așază cu fundul pe cămașă și stă acolo patru ani. Prin urmare, o viață politică reală presupune o politizare a protestelor, susținute de partide politice”, a precizat Enache.

Analistul remarcă, de asemenea, lipsa unei alternative reale de stânga în România, pe scena politică.

„Apare o problemă care nu vine de la noi, ci din Europa. Nu noi am inventat o coaliție de guvernare care să câștige la alegeri constant, peste 60% și să se eternizeze la guvernare. Asta Europa a inventat-o, unde în Parlamentul European, de prin 2015-2016 există o înțelegere între grupul PPE și S&D, centrul-dreapta și centrul-stânga care au bătut palma și stau acolo, decid totul, indiferent dacă la nivel european lucrurile merg mai bine sau mai rău. Așa și la noi: coaliția actuală e contra naturii. Adună niște radicali de dreapta, USR, un partid etnic, UDMR și două partide mai vechi, cu o oarecare tradiție, care nu se deosebesc din perspectiva politicilor pe care le fac. Astfel, coaliția se definește ca fiind de ‘centru-dreapta’. În afara acestei coaliții există un partid calificat drept ‘extremist’, care culmea, e tot de dreapta.

În spectrul politic românesc nu avem un partid de stânga autentic, cu un discurs care să strângă măcar 10-15%, care măcar să intre în Parlament și astfel, să existe un curent doctrinar coerent. Deci cine să protesteze? Toate partidele parlamentare sunt de dreapta sau de centru-dreapta. PSD face un soi de balet, nu are o poziționare clară pe niște linii principiale, doctrinare, de stânga. E ca și cum ai vrea să aplauzi cu o singură mână”, a precizat Enache.

Radu Enache: „S-a petrecut o diluare foarte mare a sentimentului de identitate”

Al treilea argument al lui Radu Enache se referă la blazarea românilor și a faptului că aceștia și-au pierdut speranța.

„În al treilea rând, pentru ce să protesteze cineva în România? Pentru că nu mai există România. Mulți cetățeni români au plecat în Occident sau au apropiați care trăiesc în Occident. S-a petrecut o diluare foarte mare a sentimentului de identitate. Creșterea în sondaje a AUR sau a fostului candidat Călin Georgescu s-a datorat și acestei nemulțumiri de tip identitar. Nu spun că e bine sau e rău. Aceste identități numite peiorativ ‘suveraniste’ au sesizat că o nemulțumire fundamentală a cetățenilor din România este că nu mai simt că sunt în România, că ceva din țara asta le aparține.

Este adevărat. Aproape toate activele din România aparțin unor companii internaționale, capitalul românesc în România e extrem de scăzut; statul român, care ar trebui să fie expresia și garantul acestei identități e slab, capturat, care execută indicații ale unor organisme sau alte state, centre de putere decât cele din România. Prin urmare, de ce să iasă oamenii în stradă să protesteze împotriva coaliției, a guvernului, când constată că și dacă se schimbă guvernul, coaliția rămâne în mare aceeași și nimeni din această coaliție, niciun lider, nicio facțiune nu are o poziție pro-românească. Culmea, poziția cea mai dură e a USR-ului, care culmea, e o poziție extrem de anti-națională, pe toate planurile. De ce să protestezi când România nu mai există?”, a precizat Enache.

Cifre care nasc alte semne de întrebare. Doar 20% dintre români aprobă coaliția, dar dacă duminică ar avea loc alegeri, 52% ar vota-o, susține Avangarde

Potrivit celui mai recent sondaj realizat de Avangarde – institutul de cercetări sociologice al lui Marius Pieleanu, în scenariul unor alegeri parlamentare, duminica viitoare, 62% dintre respondenți spun că ar merge la vot. Coaliția ar obține 52%. Mai exact, PSD-22%, PNL-14%, USR-11% și UDMR – 5%.

Potrivit sondajelor opinie făcute în ultimul an, Călin Georgescu și George Simion sunt liderii politici care beneficiază de cea mai mare încredere. Partide suveraniste și naționaliste, parlamentare și neparlamentare, s-au reunit în jurul lui Călin Georgescu. Printre ele se numără: Alianța pentru Unirea Românilor (AUR), cotat la 35% – formațiunea condusă de către George Simion, Partidul Oamenilor Tineri (POT) – Anamaria Gavrilă, Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat (PNȚCD) – Aurelian Pavelescu, Acțiunea Conservatoare (ACT) – Claudiu Târziu, Partidul Dreptate și Frăție (PDF) – Luis Lazarus și Forța Alternativă pentru România (FAR) – Dumitru Coarnă etc.

Sondajul Avangarde privind încrederea românilor în actuala guvernare a fost realizat în perioada 10-17 martie 2026, pe un eșantion de 1.000 de persoane, prin metoda telefonică CATI, cu o marjă de eroare de aproximativ 3%.

În septembrie 2015, cu două luni înainte de a-și depune demisia, premierul Victor Ponta era cotat cu 23% cotă de încredere, potrivit unui sondaj INSCOP. În iulie 2010, după aplicarea măsurilor de austeritate, Guvernul Boc avea doar 11% cotă de încredere, potrivit unei cercetări sociologice care a fost realizată de INSOMAR.