Sărbătoare 25 februarie – Zi mare pentru credincioșii din România

OrtodoxeSf. Ier. Tarasie, patriarhul Constantinopolului

Greco-catoliceSf. aep. Tarasie al Constantinopolului

Romano-catoliceSf. Cezar, medic

Sfântul Ierarh Tarasie este pomenit în calendarul creştin ortodox la 25 februarie.

S-a născut la Constantinopol, într-o familie influentă din capitala imperiului, urmând tatălui său în înalte funcţii publice din administraţia bizantină.

Sfântul Tarasie a fost chemat în scaunul arhiepiscopal al Constantinopolului de către împărăteasa Irina (regentă între anii 780-797; împărăteasă între anii 797-802), cu toate că era mirean, era însă unul dintre cei mai buni şi mai iubiţi demnitari din imperiu. Demersul împărătesei a venit după moartea împăratului Leon IV (775-780), prigonitor al iconodulilor, cei care se închinau sfintelor icoane, în dorinţa de a pune capăt tulburărilor şi de a restabili dogma dreptei credinţe.

Sfântul Tarasie a acceptat propunerea împărătesei de a ocupa scaunul patriarhal al Constantinopolului cu condiţia susţinerii şi organizării unui nou sinod ecumenic, singura instanţă autorizată şi suficient de puternică pentru a pune capăt ereziei iconoclaste.

Deci schimbându-şi rânduiala, Sfântul Tarasie a început o viaţă sfântă, chiar dacă şi până atunci trăise nu după trup, ci după duh: „Înfrânarea şi postirea lui era mare de-a pururea, având somn puţin, şi petrecea în gândiri dumnezeieşti şi în rugăciuni toată noaptea. Nu s-a odihnit pe pat şi în aşternut moale, nici s-a îmbrăcat în haine moi, nici nu l-a văzut cineva din slujitorii lui lepădând cândva brâul său şi hainele, când avea nevoie să se odihnească, nici a lăsat ca cineva să-i scoată încălţările din picioare, având întru pomenire cuvintele lui Hristos: ‘N-am venit ca să-mi slujească mie'” (Vieţile Sfinţilor).

„Spre cei săraci şi scăpătaţi era milostiv fără de seamă, hrănind pe cei flămânzi şi îmbrăcând pe cei goi, cărora şi bolniţă le-a făcut şi în toate zilele le-a făgăduit hrană din venitul patriarhiei; şi singur le slujea lor, iar mai ales la ziua Învierii lui Hristos le punea masa cu mâinile sale; apoi şi în alte zile aceeaşi făcând, având scris pe nume pe fiecare dintre dânşii. După aceea a făcut casă de străini şi o mănăstire din averile părinteşti în Bosforul Traciei şi a adunat ceată de monahi îmbunătăţiţi într-însa, dintre care mulţi, în atâta sfinţenie şi desăvârşire au ajuns, încât au fost chemaţi şi la arhiereştile scaune şi s-au făcut stâlpi nemişcaţi soborniceştii credinţe” (Vieţile Sfinţilor).

Întronizat ca arhiepiscop al Constantinopolului, Sfântul Tarasie a convocat ultimul sinod ecumenic, invitând toate bisericile patriarhale şi biserica Romei.

Sinodul al VII-lea Ecumenic s-a reunit la Niceea (Bitinia, Asia Mică) în anul 787 şi a fost prezidat de patriarhul Constantinopolului, Sfântul Tarasie. Sinodul a condamnat iconoclasmul ca erezie şi a restabilit cultul sfintelor icoane. A fost ultimul din cele şapte sinoade ecumenice.

Patriarhul Tarasie a trecut la Domnul, după 22 de ani de luptă pentru Hristos. A fost îngropat în mănăstirea zidită de el pe malul Bosforului. (sursa: vol. „Vieţile Sfinţilor”)