Donald Trump nu își mai poate păcăli susținătorii că este „Omul Păcii”. „Nu mai stă în picioare, în urma crizei din Iran”. Ce ar trebui să facă România INTERVIU

În cadrul unui interviu acordat pentru Ziare.com, analistul de politică externă Ștefan Popescu a vorbit despre acțiunile Administrației Trump, cât și despre relația România – SUA, în noul context geopolitic marcat de turbulențe.

Potrivit expertului în relații internaționale, operațiunea americano-israeliană în Iran întâmpină probleme. Între timp, președintele american are tot mai multă presiune pe umeri, iar imaginea de „Om al Păcii” e de domeniul trecutului. Între timp, pentru România, racordată la partenerul strategic, este foarte important ca războiul să se încheie într-o manieră care să mulțumească Washingtonul.

Ștefan Popescu, despre imaginea lui Donald Trump de „Om al Păcii”: „Nu mai stă în picioare, în urma crizei din Iran”

Ziare.com (Andi Miron). În campania electorală și după învestire, Donald Trump s-a poziționat drept un „Om al Păcii”. Însă, pacea în Ucraina nu a fost încheiată. Au urmat declarații și acțiuni din partea sa care au generat diverse dezbateri, ce au vizat Canada, Groenlanda, Panama, Venezuela și Iran. Astfel, în ce măsură mai stă în picioare această imagine a președintelui SUA, de „Om al Păcii”?

Ștefan Popescu: Nu mai stă în picioare, în urma crizei din Iran, de anul trecut, prin participarea SUA la războiul Israel-Iran, de 12 zile, din iunie 2025. În ceea ce privește eșecul ajungerii la o concluzie în războiul din Ucraina, nu i se poate imputa numai lui Donald Trump, pentru că sunt și alte elemente care au împiedicat un deznodământ în acest sens. Federația Rusă în primul rând, plus susținătorii acesteia. SUA, prin Administrația Trump, a interpelat și China pentru găsirea unei formule de pace convenabile. China a refuzat. De asemenea, vorbim despre Ucraina însăși, respectiv susținătorii europeni. Sunt mai multe elemente care intră în ecuația găsirii unei soluții în Ucraina.

Dar în ceea ce privește Orientul Mijlociu, formula de „Președinte al Păcii” s-a disipat, este într-adevăr o evoluție la care nu ne așteptam, pentru că președintele Trump a făcut campanie în trei rânduri, în 2016, 2020 și 2024 împotriva politicii externe dusă de administrațiile neo-conservatoare și în orice caz, președintele a enunțat această intenție, inclusiv prin documente strategice, cum e Strategia Națională de Securitate. Lucrurile au evoluat într-o altă direcție, poate și ca urmare a ascendentului căpătat de aripa intervenționistă din sânul administrației sale, care a preluat tradiția curentului neo-conservator, care rămâne la un anumit nivel politic, cât și în cadrul statului federal american și bineînțeles, ca urmare a puterii de convingere a Israelului și în primul rând, a premierului Benjamin Netanyahu.

Ștefan Popescu: „Este evocată ideea de negociere, indiciul unui anumit raport de forțe și de neîndeplinire a obiectivelor politice inițiale fixate de coaliția americano-israeliană”

Ziare.com: Iranienii au respins planul de pace propus de americani, Trump a declarat că regimului de la Teheran îi e teamă să admită faptul că negociază. Ce credeți că se întâmplă, de fapt, și la ce să ne așteptăm pe mai departe?

Ștefan Popescu: Nu mă aștept ca planul SUA, în 14 puncte, să fie acceptat de Iran. Dimpotrivă, cred că operațiunile militare de anul trecut și din acest an vor crește apetitul Iranului pentru a-și perfecționa și dezvolta programul balistic, pentru a ajunge la statutul de putere nucleară instalată. Acest lucru cred că e indubitabil, o astfel de evoluție. Cred că suntem în faza de tatonări, în acest moment (n.r. – apropo de negocierile la care a făcut referire Donald Trump).

Dacă ipoteza deplasării vicepreședintelui SUA J. D. Vance la Islamabad (Pakistan) pentru a purta negocieri indirecte cu Iranul se confirmă, atunci avem un indiciu al capacității Iranului de a influența atât actorii, cât și cadrul negocierii. Partea americană, acceptând, în cazul în care ipoteza menționată se confirmă, Steve Witkoff și Jared Kushner ar putea fi scoși din procesul de negociere cu Teheranul. În orice caz, este evocată ideea de negociere, indiciul unui anumit raport de forțe și de neîndeplinire a obiectivelor politice inițiale fixate de coaliția americano-israeliană.

Ștefan Popescu: „Presiunea este mult mai mare pe Administrația Trump”

Ziare.com: În acest context, cum evaluați presiunea cu care se confruntă Administrația Trump?

Ștefan Popescu: Presiunea este mult mai mare, pentru că ne uităm la reacția piețelor, ne uităm la situația energetică la nivel global, la afectarea unor economii cu un rol sistemic în economia mondială, din Asia de Sud și din Asia de Est, presiunea inflaționistă, creșterea prețurilor combustibililor, inclusiv în SUA, toate acestea pun o presiune substanțială, alături de ceea ce RUSI – celebrul think tank britanic menționa presiunea legată de penuria de muniții ofensive și de interceptare atât în ceea ce privește Israelul, cât și SUA.

Ștefan Popescu: „Foarte probabila erodare a prezenței americane în Orientul Mijlociu nu este în interesul României, ne afectează și pe noi”

Ziare.com: Dvs. ați declarat că refuzați să vă aliniați unei tabere de militantism geopolitic. Cum argumentați decizia?

Ștefan Popescu: O argumentez prin faptul că mă limitez în a încerca să explic ceea ce se întâmplă. Fără îndoială, și eu am simpatiile mele. Acestea merg acolo unde se îndreaptă interesele statului român, iar interesele statului român sunt în cadrul Parteneriatului Strategic cu Statele Unite ale Americii, al relației bilaterale consolidate cu Israelul. Acestea fiind spuse, nu înseamnă că nu privim cu luciditate ceea ce se întâmplă și a puncta atunci când considerăm că există anumite erori.

Foarte probabila erodare a prezenței americane în Orientul Mijlociu nu este în interesul României, ne afectează și pe noi. România, ca țară aflată în vecinătatea acestei arii geografice, trebuie să militeze pentru întărirea prezenței occidentale în această arie strategică, dacă vorbim despre SUA, marile puteri occidentale. Îmi este teamă că o neîndeplinire a obiectivelor politice ale Occidentului, în special americane și israeliene în Iran nu vor face decât să slăbească aceste poziții.

Trebuie să ne uităm și la efectele în plan european ale războiului din Iran. Unul dintre efectele pe care le observăm este o fragmentare a pozițiilor europene, statele europene mergând de la o poziție frontală la război, la rezerve, cum ar fi Spania și urmărirea unor obiective specifice, naționale, cazurile Franței, Marii Britanii, până la poziții mai favorabile, cazul României și al țărilor aflate pe Flancul Estic. Unul dintre efectele războiului din Iran este și această fragmentare a politicii externe europene, ceea ce nu este un lucru bun.

Ștefan Popescu, despre acceptul României pentru SUA, în vederea utilizării bazelor militare pentru operațiunea din Iran: „A fost o chestiune de interes național”

Ziare.com: Pe fondul celor mai importante evenimente din politica internațională din ultimii ani, cum evaluați acțiunile României și impactul generat de acestea?

Ștefan Popescu: Abordarea României a fost corectă, de acceptare a solicitării americane, de dislocare de noi echipamente și noi trupe. Era o solicitare pe care România nu o putea refuza și dincolo de a fi de acord sau nu cu o anumită strategie americană, interesul nostru fundamental este de a consolida această relație. Faptul că SUA redescoperă valoarea de utilitate a României este un lucru pozitiv și ne permite să relansăm această relație. Deci cred că a fost o decizie înțeleaptă din partea României, de a răspunde solicitării americane.

Ziare.com: În ce măsură a fost o obligație, în ce măsură o chestiune de negociere?

Ștefan Popescu: A fost o chestiune de interes național. Dacă România reușește să negocieze plecând de la această bază, e cu totul altceva. Ne dorim ca această nouă realitate să se transforme și în alte beneficii în planul relațiilor bilaterale dintre București și Washington.

Interesele României în relația cu SUA

Ziare.com: Care ar putea fi aceste beneficii?

Ștefan Popescu: O prezență militară suplimentară de durată, investiții ale SUA în anumite zone critice – mă refer la interconectare, creștere de capacitate de producere a energiei, continuare efortului în modernizarea forțelor armate ale României, relansarea dialogului politic la nivel înalt între București și Washington și bineînțeles, și alte subiecte mai sensibile sau la care ținem mult, cum ar fi reincluderea României în programul Visa Waiver, dar în primul rând trebuie să ne uităm la lucrurile mari, de substanță. E de dorit să se întâmple acest lucru, dar e pe al doilea palier (n.r. – negocierea). Oricum, România a luat o decizie corectă prin acordul dat partenerului american.